marți, 9 decembrie 2014

Ganduri



Este frumos să lupți pentru ce ai, dar e de preferat să-ți dai seama când nu mai ai pentru ce să lupți.
Nu se dau premii pentru cele mai frumoase renunțări, dar nici oamenii care refuză să vadă un sfârșit nu mai văd noile posibile începuturi. Iar viața nu ne iartă și la un moment dat începuturile sunt din ce în ce mai puțin posibile. Nu.Să nu crezi în dragoste așa cum crezi în Dumnezeu. Că vine ea și vindecă toate rănile. Chiar? Și pe cele pe care tot ea le-a provocat?Să nu crezi că te poate ajuta cineva cu o scurtătură către rai, dar nici să nu-l aștepți pe lumea cealaltă. Nu uita că am fost izgoniți din paradis, dar nu ne-a interzis nimeni să ne facem câte unul aici. Un Eden sport, de două locuri, uneori cu un scaun de copil pe bancheta din spate. Să nu crezi în dragoste ca în Dumnezeu pentru că dragostea și bunul Dumnezeu au păreri foarte diferite despre ce înseamnă păcat. Și ar fi mare păcat să înțelegi asta prea târziu. Despre Dumnezeu se spune că răsplătește dincolo suferința de aici, dragostea, în schimb, nu trebuie să doară. Dacă doare are o singură aripă. Și dacă are o singură aripă trebuie să o împuști. Nu e nimic mai chinuitor să privești cerul de jos când erai obișnuit să privești pământul de sus.
Dragostea nu funcționează cu acatiste, nu trebuie să stai smirnă și nu ajută la nimic dacă nu ți-a plăcut școala și ești tămâie. În dragoste nu îngenunchezi ca să te rogi.
Ce e drept, și dragostea și Dumnezeu îți cer să ierți. Dacă te uiți însă în CV-ul lor o să vezi că amândoi au ars orașe din temelii, au pornit războaie și făcut minuni și dezastre în proporții aproximativ egale.

E minunat să ierți, dar să-i alegi corect pe cei care merită iertarea ta.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu